O noua poveste despre anotimpuri



A trecut ceva timp de cand nu am mai scris. Am visat si am planuit mult, am lucrat mai putin, lasandu-ma dusa de valurile cotidianului. Printre toate, o bucurie: o noua poveste despre anotimpuri. Ca si "toamna" anterioara, "primavara" mea a aparut dupa multe straturi complet diferite, dupa cautari si abandonuri, dupa bucurii si dezamagiri. Criticul meu preferat spune ca primavara aceasta este, la fel ca toate lucrarile mele din ultimele luni, prea melancolica, trista, eu spun ca e doar misterioasa si nehotarata. Important este ca imi recunosc starea de spirit si ezitarile. Ca stilul imi place, chiar daca raman nemultumita de rezultat. Imi place lucrul cu texturi profunde, dar nu abrupte, cu zeci si zeci de straturi de vopsea suprapuse, culorile relativ stinse, cu treceri blande de la una la alta. Nu imi place neaparat compozitia, contrastul uneori insuficient, unele egalitati si monotonii... Imi plac ceasurile vechi si imi pare rau ca nu am pastrat mai vizibile paginile de carte din colajul initial.
Continui sa visez ca intr-o viata urmatoare voi petrece zile intregi intre culori si ca progresul este incet, dar sigur.
O saptamana frumoasa!

Din nou, duminica in atelier

Dupa cateva saptamani, din nou in atelier. Fara tinta, doar lupta cu un tablou vechi, scapat din mana, prea mare ca sa il abandonez de tot, asadar nimic de pierdut. Gesso.
Ca punct de plecare - o culoare noua, descoperita la Paris (green gold). Treptat, o idee mai veche prinde contur: probabil primul tablou dintr-o serie la care visez de catva timp - povesti despre anotimpuri. Constantele seriei - litere vechi, ceasuri, busole... Texturi.
Aur verde si dorul de mama - asa a aparut prima poveste de toamna:

Poveste de toamna (acrilic, colaj, pasta de modelat, hartie de orez; panza montata pe sasiu)



Si doua studii, doua miniaturi:

(acrilic pe hartie de acuarela)

(acrilic pe hartie de acuarela)

Maine este luni. Din nou...